Ce varsta avem?

Felul în care definim vârsta poate aduce o mare diferenţă în atitudinea noastră faţă de viaţă.

Această atitudine este cea care dictează acţiunile noastre de zi cu zi.

La rândul lor, aceste acţiuni ne determină viitorul fiziologic şi vârsta bioelectrică.

Vârsta poate fi definită în funcţie de vârsta cronologică, de cea mentală, de cea funcţională, şi cel mai important între toate, de vârsta bioelectrică.

Iată în ce constă fiecare din acestea:

Vârsta calendaristică se referă la anii pe care i-am petrecut până acum pe acest pământ. În fiecare an, noi celebrăm această vârstă dând o petrecere de ziua noastră. Din păcate, noi sărbătorim trecutul, spunând că am îmbătrânit cu atâţia ani, deşi ar trebui să spunem că am întinerit cu atâţia ani!

Vârsta mentală este definită de felul în care gândim. Ea ţine de perspectiva noastră asupra vieţii.

Este un fel de capsulă a timpului în care este prinsă mintea noastră, în funcţie de o perioadă sau alta din trecutul pe care l-am trăit. Spre exemplu, există oameni care au crescut în perioada Marii Depresiuni, fiind marcaţi pe viaţă de această perioadă a vieţii lor. Există nenumăraţi oameni în vârstă care reprezintă cea mai bună dovadă a acestui efect de capsulă a timpului.

Din punct de vedere mental, ei au rămas tineri (perioada care i-a marcat s-a petrecut de regulă în tinereţe, iar ei continuă să se cramponeze de ea), dar din punct de vedere fizic au îmbătrânit.

Cunoaştem cu toţii asemenea persoane, de multe ori chiar în familia noastră. Indiferent cât de tânără se crede însă persoana respectivă, este evident că trupul ei a trecut de mult de perioada apogeului anabolic, pierzând ritmul cu mintea sa. În acest caz, avem de-a face cu o minte tânără într-un trup bătrân. Orice aţi spune, nu este o perspectivă prea roză!

Vârsta funcţională se referă la capacitatea noastră de a funcţiona.

Medicina aşa-zis holistică defineşte sănătatea funcţională drept capacitatea noastră de a experimenta activităţile normale, de zi cu zi.

Acest gen de definiţii ciudate acceptă existenţa unor tulburări degenerative, considerând că bunăstarea are la bază felul în care ne auto-percepem, indiferent de limitările noastre mentale sau fizice care ne împiedică să ducem un mod de viaţă cu adevărat sănătos, plin de vitalitate.

Definiţiile din categoria celei de mai sus le induc oamenilor o stare de confuzie. Ele nu scot nici un cuvânt referitor la cauzele procesului de îmbătrânire şi ale bolilor!

Practic, nu reprezintă altceva decât simple afirmaţii golite de orice conţinut.

Apogeul sănătăţii nu poate fi cu adevărat experimentat decât în ABSENŢA bolii.

Nu poţi fi din nou tânăr decât atunci când ARĂŢI, TE SIMŢI şi GÂNDEŞTI din nou ca un om tânăr!