Era o vreme in care se citea...
Era o vreme in care ne duceam la greu la
cinematograf...
Era o vreme in care preferam jocul afara in dauna
jocurilor pe computer...
Era o vreme in care la scoala se invata si nu se
trecea clasa ca gasca prin apa...
Era o vreme in care daca parintii ne spuneau sa
facem ceva...chiar faceam...nu ne fofilam...
In acea vreme insa, nu stateam non stop pe mess, nu
comunicam prin sms-uri ci prin viu grai...
Sunt vremuri de mult apuse...era rau, era bine,
ramane sa judecati fiecare.
Pentru ca stiu ca poate cer prea mult tinerei
generatii prin invitatia la se educa prin a citi, va invit sa parcurgem
impreuna cateva fragmente din operele
celebrei George Sand...cine e, parca aud...
Let’s read, my friends, the knowledge is power!!!
Cine eşti tu? Şi de ce iubirea ta seamănă atâta
durere în jur? De bună seamă că există în tine o taină îngrozitoare şi
necunoscută oamenilor. Cu siguranţă că nu eşti o fiinţă plămădită din acelaşi
lut şi însufleţită de aceeaşi viaţă ca noi! Tu eşti un înger sau un demon, dar
în nici un caz o făptură omenească. De ce ne ascunzi cine eşti şi de unde vii?
De ce sălăşluieşti printre noi, care nu te putem nici accepta, nici înţelege?
Dacă vii de la Dumnezeu, vorbeşte-ne şi o să ne închinăm ţie! Dacă vii din
Infern... Cum să vii tu din Infern? Tu, atât de frumoasă şi atât de nevinovată!
Oare duhurile rele pot avea această privire divină, şi această voce armonioasă,
şi aceste cuvinte care dau aripi sufletului şi îl înalţă până la scaunul de
domnie al lui Dumnezeu?
Of, viaţă! of, chin! Să doreşti totul şi să nu
obţii nimic, să cuprinzi totul şi să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul
inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta
lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereţii
înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, nişte cărţi şi au dormit, în
vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecţiunea
fără s-o găsească, se opreşte, gata să îl hulească şi să îl renege pe Dumnezeu,
atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre şi
funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzeşte, îl întinereşte, îl arde,
îl rătăceşte, îl devorează — iar bătrânul Faust intră în viaţă, tânăr şi vioi,
vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai
iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubeşte pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi
blestemul lui Faust!
Dacă omul dă semne de o oarecare nobleţe morală,
aceasta constă în a nu crede în nimic, a nu se teme de nimic. Cel care
îngenunchează în orice clipă în faţa mâniei unui Dumnezeu răzbunător nu este
decât un laş care se teme de a cădea pradă fanteziilor sale şi de a găsi
suferinţă în plăceri.
Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine
sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi
nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de
mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl
înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios
într-o existenţă omenească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o
rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele
noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o
lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi
trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.
În inima omului, visurile nu lipsesc niciodată,
aşteptarea şi amintirea sunt comori întotdeauna la îndemână.
(citate George Sand)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu