8 iunie 2013

Keep walking

Ne facem planuri...visam ca avem o familie, un job bun, sanatate...


Visam cu ochii deschisi, ca doar speranta moare ultima... Uneori reusim, uneori nu. Sa intemeiezi o familie nu e chiar foarte greu, mai ales cand esti tanar. Atunci cam tot ce zboara se mananca...Esti tanar, increzator, nu vezi multe la partener sau poate, stiu si eu...nu vrei sa vezi...te trezesti intr-o zi insa, ca ai irosit ani buni din viata ta, care nu se mai intorc intr-o relatie fara viitor...Nu disperi...incerci cu greu sa te aduni de pe jos, desi fragilitatea picioarelor tale iti cam dau de furca... Wow, iti spui, sunt iar in picioare, stapan pe mine...dar, stai si te intrebi pentru cat timp. Cand esti pe val, primesti o alta lovitura, criza mondiala te ajunge si pe tine din urma si ajungi sa nu mai ai de ce sa te scoli dimineata...te trezesti somer...
Te lovesti de acel mult timp liber pe care-l ai si de acei putini bani pe care- i ai ca si somer...Cauti cu disperare sa muncesti undeva, dar te lovesti de aceeasi criza...care afecteaza aproape toate domeniile...
Incepi sa mai cobori stacheta visurilor tale in ce priveste locul de munca, ca de, trebuie sa traiesti, si te arunci in ceva cu totul nou tie, care pare sa mearga in ciuda crizei. Inveti totul din mers cu eforturi marite din lipsa de experienta, dar vezi ca te descurci, cu toate ca nu e deloc ce ai vrea tu pentru tine, pentru ca, pur si simplu simti ca e sub ceea ce poti tu sa faci...
Cu toate astea, keep walking, cum spune celebrul motto de pe aceeasi celebra sticla de Johnnie Walker, ca nu se stie niciodata.....


Smile always, the life is so short to worry about...

7 iunie 2013

Once upon a time...




Era o vreme in care se citea...
Era o vreme in care ne duceam la greu la cinematograf...
Era o vreme in care preferam jocul afara in dauna jocurilor pe computer...
Era o vreme in care la scoala se invata si nu se trecea clasa ca gasca prin apa...
Era o vreme in care daca parintii ne spuneau sa facem ceva...chiar faceam...nu ne fofilam...
In acea vreme insa, nu stateam non stop pe mess, nu comunicam prin sms-uri ci prin viu grai...
Sunt vremuri de mult apuse...era rau, era bine, ramane sa judecati fiecare.
Pentru ca stiu ca poate cer prea mult tinerei generatii prin invitatia la se educa prin a citi, va invit sa parcurgem impreuna cateva fragmente din operele  celebrei George Sand...cine e, parca aud...


Let’s read, my friends, the knowledge is power!!!

Cine eşti tu? Şi de ce iubirea ta seamănă atâta durere în jur? De bună seamă că există în tine o taină îngrozitoare şi necunoscută oamenilor. Cu siguranţă că nu eşti o fiinţă plămădită din acelaşi lut şi însufleţită de aceeaşi viaţă ca noi! Tu eşti un înger sau un demon, dar în nici un caz o făptură ome­nească. De ce ne ascunzi cine eşti şi de unde vii? De ce sălăşluieşti printre noi, care nu te putem nici accepta, nici înţelege? Dacă vii de la Dumnezeu, vorbeşte-ne şi o să ne închi­năm ţie! Dacă vii din Infern... Cum să vii tu din Infern? Tu, atât de frumoasă şi atât de nevinovată! Oare duhurile rele pot avea această privire divină, şi această voce armonioasă, şi aceste cuvinte care dau aripi sufletului şi îl înalţă până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu?

Of, viaţă! of, chin! Să doreşti totul şi să nu obţii nimic, să cuprinzi totul şi să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereţii înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, nişte cărţi şi au dormit, în vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecţiunea fără s-o găsească, se opreşte, gata să îl hulească şi să îl renege pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre şi funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzeşte, îl întinereşte, îl arde, îl rătăceşte, îl devorează — iar bătrânul Faust intră în viaţă, tânăr şi vioi, vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubeşte pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust!

Dacă omul dă semne de o oarecare nobleţe morală, aceasta constă în a nu crede în nimic, a nu se teme de nimic. Cel care îngenunchează în orice clipă în faţa mâniei unui Dumnezeu răzbunător nu este decât un laş care se teme de a cădea pradă fanteziilor sale şi de a găsi suferinţă în plăceri.

Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios într-o existenţă ome­nească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.

În inima omului, visurile nu lipsesc niciodată, aşteptarea şi amintirea sunt comori întotdeauna la îndemână.


(citate George Sand)