29 aprilie 2014

Am sa te caut...



"Am sã te caut zi şi noapte în orice colţ al mintii mele
Şi-am sã te strig ca niciodatã, chiar dacã ştiu cã-i în zadar...
Voi numãra tristeţi şi şoapte prin amintirile rebele,
Ca nişte trenuri prea grãbite ce-opresc în gãri si-apoi dispar.
Voi rãscoli profund oceanul ce mã-nconjoarã cu tristeţe,
Şi-am sã te strig ca pe-o durere ce-mi roade sufletul pustiu,
Sperând cã poate-mi va rãspunde a ta strãinã frumuseţe
Ce n-am gãsit-o niciodatã oricât de mult am vrut s-o ştiu.
Voi face pat din alge triste pe fundul mãrii prea albastre,
Şi-mi voi culca prea obositã fiinţa ce te-a tot strigat...
Voi aştepta s-ascult ecoul din vremea fericirii noastre,
Voi cãuta din zi în noapte o inimã ce m-a uitat ...
Şi de va fi sã plângã munţii cã i-am mutat mai sus spre stele,
Voi face drum pâna la soare şi am sã-i pun în locul lui..
De te voi pierde-n zi sau noapte prin orice colţ al mintii mele,

Am sã te caut iar, iubite... Iubitul meu , şi-al nu stiu cui...


14 noiembrie 2013

Implinire



Aud printre vise si ganduri si vant, 
Ti-aud doar chemarea, ce este un cant. 
M-alinti cu silabe si vorbe de dor, 
Mi-opresti rasuflarea cu-al tau amor.

Ma tii strans in brate, la inima ta 
Si palmele tale ating fata mea. 
Cu ochii imi razi, cu gura soptesti 
Intreaga iubire ce ai sa daruiesti.

Nu stiu de-i aievea, sau esti langa mine,
Dar mana ta draga pe a mea o tine.
Sufletul meu se-nalta cu-al tau
In dansul iubirii, acelasi mereu.


Fiinta-mi intreaga de vis radiaza
Si-n fiece fibra viata-mi pulseaza.
Caci tu imi esti viata, sensul de-a fi
Dorinta ce-o am, cu tine-a trai.

25 iulie 2013

Enigma



Bate la usa.
Daca ti se raspunde si esti invitat inauntru, poti pasi mai departe.
Altfel, pleaca si vezi-ti de drum. Fie e deja cineva inauntru, fie nu esti tu binevenit acolo, fie omul nu primeste pe nimeni.
Daca crezi ca e blocat inauntru, cheama pompierii sa sparga usa.
Nu navali tu, fiindca nu doar ca nu vei fi luat drept erou, dar s-ar putea sa fii luat drept nemernic.
In sufletul omului intra descult.
Nu aduce pe picioare tot praful drumului pe care ai umblat.
Sufletul trebuie pastrat cat mai curat cu putinta. In sufletul omului nu tranti usile.
Peretii sunt fragili si se crapa usor.
In sufletul omului nu pandi pe fereastra.
N-ai cum sa intelegi ce se intampla acolo privind de afara.
Nu simti caldura, nu percepi mirosul, nu auzi muzica.
In schimb, in sufletul omului poti intra pe horn.
E greu, te chinui, transpiri, dar daca esti suficient de abil, ajungi in cel mai inflacarat loc al lui.

I-adevarat, nu exista ratiune in sentimente, dar poti ajunge la sentimente prin ratiune.

8 iunie 2013

Keep walking

Ne facem planuri...visam ca avem o familie, un job bun, sanatate...


Visam cu ochii deschisi, ca doar speranta moare ultima... Uneori reusim, uneori nu. Sa intemeiezi o familie nu e chiar foarte greu, mai ales cand esti tanar. Atunci cam tot ce zboara se mananca...Esti tanar, increzator, nu vezi multe la partener sau poate, stiu si eu...nu vrei sa vezi...te trezesti intr-o zi insa, ca ai irosit ani buni din viata ta, care nu se mai intorc intr-o relatie fara viitor...Nu disperi...incerci cu greu sa te aduni de pe jos, desi fragilitatea picioarelor tale iti cam dau de furca... Wow, iti spui, sunt iar in picioare, stapan pe mine...dar, stai si te intrebi pentru cat timp. Cand esti pe val, primesti o alta lovitura, criza mondiala te ajunge si pe tine din urma si ajungi sa nu mai ai de ce sa te scoli dimineata...te trezesti somer...
Te lovesti de acel mult timp liber pe care-l ai si de acei putini bani pe care- i ai ca si somer...Cauti cu disperare sa muncesti undeva, dar te lovesti de aceeasi criza...care afecteaza aproape toate domeniile...
Incepi sa mai cobori stacheta visurilor tale in ce priveste locul de munca, ca de, trebuie sa traiesti, si te arunci in ceva cu totul nou tie, care pare sa mearga in ciuda crizei. Inveti totul din mers cu eforturi marite din lipsa de experienta, dar vezi ca te descurci, cu toate ca nu e deloc ce ai vrea tu pentru tine, pentru ca, pur si simplu simti ca e sub ceea ce poti tu sa faci...
Cu toate astea, keep walking, cum spune celebrul motto de pe aceeasi celebra sticla de Johnnie Walker, ca nu se stie niciodata.....


Smile always, the life is so short to worry about...

7 iunie 2013

Once upon a time...




Era o vreme in care se citea...
Era o vreme in care ne duceam la greu la cinematograf...
Era o vreme in care preferam jocul afara in dauna jocurilor pe computer...
Era o vreme in care la scoala se invata si nu se trecea clasa ca gasca prin apa...
Era o vreme in care daca parintii ne spuneau sa facem ceva...chiar faceam...nu ne fofilam...
In acea vreme insa, nu stateam non stop pe mess, nu comunicam prin sms-uri ci prin viu grai...
Sunt vremuri de mult apuse...era rau, era bine, ramane sa judecati fiecare.
Pentru ca stiu ca poate cer prea mult tinerei generatii prin invitatia la se educa prin a citi, va invit sa parcurgem impreuna cateva fragmente din operele  celebrei George Sand...cine e, parca aud...


Let’s read, my friends, the knowledge is power!!!

Cine eşti tu? Şi de ce iubirea ta seamănă atâta durere în jur? De bună seamă că există în tine o taină îngrozitoare şi necunoscută oamenilor. Cu siguranţă că nu eşti o fiinţă plămădită din acelaşi lut şi însufleţită de aceeaşi viaţă ca noi! Tu eşti un înger sau un demon, dar în nici un caz o făptură ome­nească. De ce ne ascunzi cine eşti şi de unde vii? De ce sălăşluieşti printre noi, care nu te putem nici accepta, nici înţelege? Dacă vii de la Dumnezeu, vorbeşte-ne şi o să ne închi­năm ţie! Dacă vii din Infern... Cum să vii tu din Infern? Tu, atât de frumoasă şi atât de nevinovată! Oare duhurile rele pot avea această privire divină, şi această voce armonioasă, şi aceste cuvinte care dau aripi sufletului şi îl înalţă până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu?

Of, viaţă! of, chin! Să doreşti totul şi să nu obţii nimic, să cuprinzi totul şi să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereţii înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, nişte cărţi şi au dormit, în vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecţiunea fără s-o găsească, se opreşte, gata să îl hulească şi să îl renege pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre şi funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzeşte, îl întinereşte, îl arde, îl rătăceşte, îl devorează — iar bătrânul Faust intră în viaţă, tânăr şi vioi, vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubeşte pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust!

Dacă omul dă semne de o oarecare nobleţe morală, aceasta constă în a nu crede în nimic, a nu se teme de nimic. Cel care îngenunchează în orice clipă în faţa mâniei unui Dumnezeu răzbunător nu este decât un laş care se teme de a cădea pradă fanteziilor sale şi de a găsi suferinţă în plăceri.

Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios într-o existenţă ome­nească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.

În inima omului, visurile nu lipsesc niciodată, aşteptarea şi amintirea sunt comori întotdeauna la îndemână.


(citate George Sand)

29 mai 2013

As vrea...



"As vrea sa am puterea unui inger, sa duc iubirea-n fiecare om, si ura sa o-nchid, sa-i pun catuse, in negura tacerii, pe veci sa o adorm.
As vrea un nor de ploaie sa pot fi, sa spal pacatele din oameni, sa las doar bunatatea si iubirea, Sublimul, fericirea, daruirea.
As vrea o pasare sa fiu, in zborul meu deasupra lumii, ravase de dreptate sa impart, pecetluite cu adevarate nume...

Dar nu pot fi nimic din toate astea, nici inger, nor, sau pasare maiastra, sunt ca si voi, in lumea asta vie, de ura, de pacate si de nedreptate"...


2 mai 2013

Arta de a invinge




Esti invingator atunci cand faci ceva fara sa ceri ceva in schimb. E greu, dar nu imposibil.
De multe ori auzim ca daca cineva iti da o palma, trebuie sa intorci si celalalt obraz. E foarte adevarat, pentru in viata functioneza din plin efectul bumerangului. Acum esti jos  si in secunda unu, cel care era pe val dispare si tu, care erai acolo jos, in micimea ta, ajungi sus...Trebuie doar sa-fi faci treaba cum trebuie si la toate  rautatile la care esti supus...sa rabzi...Va veni si vremea ta atunci cand te astepti mai putin. Nu te sfii sa ajuti, ca mai devreme sau mai tarziu vei si ajutat la randul tau.
Arta de a invinge nu se invata decat la scoala vietii si nu trebuie sa faci nici un fel de compromis pentru asta, fii tu insusi in orice situatie, fa ceea ce nu te va face vreodata sa-ti fie rusine. Invingi atunci cand te simti bine in pielea ta ajutand chiar pe cine nu merita. Poti, in acest fel, sa ajuti pe cel ajutat sa deschida ochii...sau poate nu...poate orgoliul il opreste de a vedea realitatea. Dar, intr-un final, va vedea totul limpede.
Esti invingator atunci cand vezi ca cei din jurul tau te apreciaza, din pacate observa acest lucru numai aceia cu suflet mare, care si ei, la randul lor, au muncit mult pana au ajuns in top.
Totul e sa nu-ti pierzi increderea in tine, sa dai ce ai bun din tine, pentru ca asa esti invingator.
Invingi atunci cand mergi pe drumul tau si nu te abati de la el, cu toate ca vei intalni o groaza de carcotasi in calea ta.
Trebuie sa te gandesti asa:
Tu poţi mai mult!
Tu poţi fii fericit!
Meriţi să fii fericit!
Ai tot ce ai nevoie pentru a fi fericit!
Te rog să crezi cu tărie în lucrul acesta şi totul se va însenina în calea ta!

Daca gandesti ca un invingator, sa stii ca asa vei fi!!!

13 aprilie 2013

Ce varsta avem?




Felul în care definim vârsta poate aduce o mare diferenţă în atitudinea noastră faţă de viaţă.
Această atitudine este cea care dictează acţiunile noastre de zi cu zi.
La rândul lor, aceste acţiuni ne determină viitorul fiziologic şi vârsta bioelectrică.
Vârsta poate fi definită în funcţie de vârsta cronologică, de cea mentală, de cea funcţională, şi cel mai important între toate, de vârsta bioelectrică.
Iată în ce constă fiecare din acestea:
Vârsta calendaristică se referă la anii pe care i-am petrecut până acum pe acest pământ. În fiecare an, noi celebrăm această vârstă dând o petrecere de ziua noastră. Din păcate, noi sărbătorim trecutul, spunând că am îmbătrânit cu atâţia ani, deşi ar trebui să spunem că am întinerit cu atâţia ani!
Vârsta mentală este definită de felul în care gândim. Ea ţine de perspectiva noastră asupra vieţii.
Este un fel de capsulă a timpului în care este prinsă mintea noastră, în funcţie de o perioadă sau alta din trecutul pe care l-am trăit. Spre exemplu, există oameni care au crescut în perioada Marii Depresiuni, fiind marcaţi pe viaţă de această perioadă a vieţii lor. Există nenumăraţi oameni în vârstă care reprezintă cea mai bună dovadă a acestui efect de capsulă a timpului.
Din punct de vedere mental, ei au rămas tineri (perioada care i-a marcat s-a petrecut de regulă în tinereţe, iar ei continuă să se cramponeze de ea), dar din punct de vedere fizic au îmbătrânit.
Cunoaştem cu toţii asemenea persoane, de multe ori chiar în familia noastră. Indiferent cât de tânără se crede însă persoana respectivă, este evident că trupul ei a trecut de mult de perioada apogeului anabolic, pierzând ritmul cu mintea sa. În acest caz, avem de-a face cu o minte tânără într-un trup bătrân. Orice aţi spune, nu este o perspectivă prea roză!
Vârsta funcţională se referă la capacitatea noastră de a funcţiona.
Medicina aşa-zis holistică defineşte sănătatea funcţională drept capacitatea noastră de a experimenta activităţile normale, de zi cu zi.
Acest gen de definiţii ciudate acceptă existenţa unor tulburări degenerative, considerând că bunăstarea are la bază felul în care ne auto-percepem, indiferent de limitările noastre mentale sau fizice care ne împiedică să ducem un mod de viaţă cu adevărat sănătos, plin de vitalitate.
Definiţiile din categoria celei de mai sus le induc oamenilor o stare de confuzie. Ele nu scot nici un cuvânt referitor la cauzele procesului de îmbătrânire şi ale bolilor!
Practic, nu reprezintă altceva decât simple afirmaţii golite de orice conţinut.
Apogeul sănătăţii nu poate fi cu adevărat experimentat decât în ABSENŢA bolii.

Nu poţi fi din nou tânăr decât atunci când ARĂŢI, TE SIMŢI şi GÂNDEŞTI din nou ca un om tânăr!

11 aprilie 2013

Un om intre oameni




Sunt un Om care iubeste adevarul, apreciaza sinceritatea, rade cu gura pana la urechi la o poanta buna, duduie cand se sare calul... Iubesc frumosul, respect inteligenta si urasc prostia. Nu-mi place omul ipocrit, fals, nesimtit, omul prost ajuns departe... de care e bine sa te feresti...O fiara in hatisul junglei cotidiene cand e calcata pe coada...leoaica, doar. Apreciez fiecare rasarit, ador soarele, si vremea frumoasa si urasc norii aducatori de ploaie.

Sunt eu, asa cum sunt, cu bune, cu rele, un om intre oameni, care se lupta sa razbata in aceasta lume nebuna si nedreapta. Ca reusesc sau nu, ramane de vazut, dar eu continui sa lupt, sa visez cu ochii deschisi...



Tinerete fara batranete




Un domn mai în vârstă  se hotărăşte să meargă la un safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie.
Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân îşi zice:"Văleu! Sunt terminat!", dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:
"Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?" La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: "Ufff! Era cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!"
În tot acest timp, o maimuță care a privit întreaga scenă dintr-un copac se întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție din partea leopardului.
Alergă repede după leopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximăîși dă seama că maimuţa pune ceva la cale. Maimuța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice:
"Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!"
Câinele bătrân vede leopardul cu maimuța în spinare și se întreabă neliniștit: "Ei, acuma ce mă fac?!"
Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: "Unde-i afurisita aia de maimuţă?!  De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard !!!"

Morala:
Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul  întrec întotdeauna puterea și tinereţea.

Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experiența.